Nu e vremea rusinii. Nu mai e vremea timiditatii. Acum suntem “noi”.  Imi las tupeul sa curga din mine pana cand o sa fie o inundatie de nesimtire. Acum, sunt in stare de orice. Acum sunt genul de persoana care uita telecomanda in chiuveta. Sunt la modul “cat de Andra sa fii ca sa faci asa ceva?!”. Rad prosteste si daca-ti pui capul cu mine acum… nu e ok. Dar m-am contaminat. M-am contaminat cu o indiferenta tampita. Sunt mai directa ca niciodata. Am iesit dintr-o nebunie pentru a intra in alta. Frate, sunt nebuna.

Daaa… pai e la fel ca si cu tigarile. Zici ca te lasi, stai fara 2-3 saptamani, iar apoi iti bagi picioarele si fumezi un pachet. Diferenta e ca tigarile te macina pulmonar, el te macina sentimental.

Niciodata nu am ales varianta mai simpla, chiar daca pierd ceva din mine.

Uite ce e. Eu imi doresc altceva.

Imi doresc o alta realitate. Imi doresc fumul si ceata din diminetile de februarie. Imi doresc cioburile sticlelor sparte pe asfaltul umed. Imi doresc vantul ce ma doare pe piele. Apoi gheata… gheata ce ma face sa tremur si sa cad printre amintiri vazute iarna trecuta. Intr-o alta februarie.

Imi va fi frig. Dar iluzia zambetului tau ma va incalzi. Ma va incalzi atat de tare, incat o sa ma doara. Si iar voi cadea si voi renunta.

Haha. Sa te ia dracu. Si poate ca e bine asa cum fac. Si poate ca e bine sa ma doara in cur. Eu pot avea tot ce vreau. Eu nu pierd, eu doar castig, sau renunt. Sau imi bag picioarele. Asa fac si acum. Imi bag picioarele. O sa vezi odata si odata ca ai gresit. O sa intelegi ce am simtit. Nici cu rugaciuni nu ma poti aduce inapoi, in aceeasi stare. O sa te doara si o sa traiesti cu chinul tiparit pe fata. Imi doresc asta si stiu ca asa va fi. Sa simti durerea in fiecare pas. Sa mori, ma. Sa privesti si sa mori, caci tu nu meriti nimic. Esti doar o primata. O primata insensibila. Lasa. Va veni si timpul meu. Acum lasa.